Grecu Dan - The Communist Work Camps Along the Danube

Grecu Dan - The Communist Work Camps Along the Danube - Black Sea Channel Lagăre de muncă în Dobrogea (III).
Canalul Dunăre - Marea Neagră.

Article published in MFCN No. .

Probabil cel mai complex capitol al acestui serial, este cel al lagărelor de muncă de pe traseul Canalului Dunăre - Marea Neagră, de aceea prezentarea în acest caz va fi mai puţin exhaustivă.

Construcţia Canalului s-a făcut la iniţiativa CAER, fiind oficial dispusă prin HCM 505 / 25.5.1949 (publicat în Buletinul Oficial nr. 33 / 26.5.1949) privind Stabilirea lucrărilor pregătitoare pentru construirea Canalului Dunăre - Marea Neagră şi Înfiinţarea Direcţiei Generale a Lucrărilor Canalului Dunăre - Marea Neagră. Lucrările au fost oficial începute la 15.7.1949. Forţa de muncă provenea din trei surse: muncă voluntară plătită, muncă silnică şi militari în termen, deţinuţii fiind numiţi eufemistic 'forţe M.A.I.'. Pentru ei au fost înfiinţate încă din iunie 1949 primele lagăre de muncă la Capul Midia şi Poarta Albă, cu circa 300-400 deţinuţi fiecare, al treilea lagăr a fost Peninsula (sau Valea Neagră), urmat de Saligny şi Cernavoda (sau Columbia, cum se numea oficial). Proiectul prevedea un traseu care urma valea Carasu (din Cernavoda), spre Poarta Albă, apoi spre nord prin dealul Nazarcea spre Năvodari, debuşând în mare prin portul Taşaul (construit începând din 1938, azi Capul Midia), vezi şi harta.

În Februarie 1950 existau două 'Comandamente şantiere de lucru': Şantier Nr. 1 Taşaul (Cap Midia) şi Şantier Nr. 2 'Poarta Albă', pentru ca în luna octombrie 1950 să existe deja 'Direcţiunea Muncii Exterioare Constanţa' cu 2 şantiere: Şantierul nr. 2 Poarta Albă şi Şantierul Valea Neagră (Peninsula).

La 18.1.1952 se încheie o convenţie între Direcţiunea Generală a Penitenciarelor (DGP) şi Direcţia Generală a Canalului Dunăre-Marea Neagră (DGC), valabilă pe perioada 1.1-31.12.1952, în care se specifică, între altele:

Art.1. DGP pune la dispoziţia DGC mâna de lucru calificată şi necalificată, organizată în efective de muncă, spre a fi folosite la lucrările Canalului Dunăre - Marea Neagră [...]. Art.3. Forţele de muncă ce vor fi puse la dispoziţia DGC constituie un număr de 15000 oameni prezenţi la locurile de muncă.

La 18.7.1953 lucrările sunt sistate, canalul executat pe valea Carasu servind ulterior ca şi canal de irigaţii. Până la acea dată se realizaseră următoarele:

excavaţii în valea Carasu;

atelierele mecanice Medgidia;

uzina termoelectrică Ovidiu;

oraşele noi Poarta Albă şi Năvodari;

mutarea liniei CF Cernavoda - Saligny de pe amplasamentul canalului şi varianta de CF de la Cernavoda pentru executarea ecluzei Cernavoda;

mutarea staţiei Dorobanţu cu 1 km la nord pentru executarea podului de la Poarta Albă;

linia nouă Dorobanţu - Nazarcea - Taşaul, de 34 km cu 5 staţii;

linia la fabrica de ciment Medgidia.

Lucrările sunt reluate în oct. 1975 (pe un traseu modificat pe la sudul oraşului Constanţa, vezi harta) şi finalizate în 1981. Ulterior este inaugurat şi tronsonul Poarta Albă - Midia - Năvodari, aflat practic pe traseul vechiului Canal.

Statistici:

În anul 1949 figurau în evidenţele Canalului următoarele efective de 'muncitori M.A.I.': 5382 la 30 iunie, 5772 la 30 iulie, 6400 la 30 august, 7721 la 30 septembrie şi 6422 la 30 octombrie.

Pentru primul trimestru al anului 1952 pe şantierul Canalului Dunăre - Marea Neagră se solicita un efectiv de 15600 'muncitori M.A.I.' repartizaţi astfel în 'tabere': Columbia (Cernavodă) - 1750, Km. 4 (Saligny) - 1100, Km. 31 (Castelu) - 700, Poarta Albă - 4900, Culme - 2800, Peninsula - 2950, Taşaul (Capul Midia) - 1350. Solicitarea a fost aprobată prin Decizia 80 / 11.2.1952 a Directorului general al Canalului (vezi detalii mai jos la lista lagărelor).

Deţinuţii din cele 14 lagăre, sub-lagăre şi sectoare ale Canalului ajunseseră în primăvara anului 1952 la 19.000, alături de 20.000 muncitori civili voluntari şi 18.000 militari în termen.

Iată şi o listă a sectoarelor şi şantierelor identificate până în prezent, cu numărul de deţinuţi care lucrau în fiecare sector în trimestrul I 1952 şi lagărele de origine a acestora (locaţiile sunt repartizate de la vest spre est; orice completare, mai ales privind numele şi repartizarea şantierelor ar fi bine-venită):

Sector 1 Port Cernavodă (şantiere: Malu Stâng, Grădina Şoimeni, Dealu Sofia, Pereu exterior, Cochirleni, Bot de Deal CFR). Aici lucrau 1500 deţinuţi de la Columbia.

Sector 24 Medgidia, cu 1400 deţinuţi de la Km. 4 şi Km. 31.

Sector '23 August' (şantiere: Cainac, 8 C. Terasamente Cota 40, Punct lucru 7 dreapta Horoslanu), cu 2800 deţinuţi de la Km. 31 şi Poarta Albă.

Sector 7-8 Nazarcea (şantiere: A Coasta Galeş descărcare, Locada descărcări, Complex Poarta Albă descărcare), cu 1700 deţinuţi de la Poarta Albă.

Sector 9 Culme (şantiere: A Culme, B Complex Nazarcea, C Întreţineri chiunetă, 12 Descărcări), cu 2200 deţinuţi de la Culme.

Sector 11 DGC /Constanţa ?/ (punct lucru Port 3 Carieră), cu 1600 deţinuţi de la Culme şi Peninsula.

Sector 12 Năvodari (şantiere: Diguri Dragaje), cu 1500 deţinuţi de la Taşaul şi Peninsula.

Sector 13 Piatra (şantier Piatra), cu 850 deţinuţi de la Taşaul şi Peninsula.

În afara acestora, am mai întâlnit menţionate în bibliografie: şantier 11 Stânca, şantier 16 Mangalia, şantier gara Dorobanţu, fără a cunoaşte alte detalii despre acestea, sau în ce măsură deţinuţii MAI erau utilizaţi aici.

Aspecte poştale. Spre deosebire de lagărele dobrogene studiate până acum, cele de la Canal au avut perioada de maximă dezvoltare şi utilizare în perioada I, astfel încât din anii 1950-1953 provine cea mai mare parte a corespondenţei cunoscute. Caracteristic perioadei 1951-1953 este utilizarea ştampilelor specifice de cenzură, rectangulare cu latura de 27,5 x 28,5 mm, şi cu textul: DIRECŢIUNEA GENERALĂ A PENITENCIARELOR / Nr. / EXPEDIŢIE.

Corespondenţa timpurie (din anul 1950) nu poartă însemne de cenzură, la fel şi corespondenţa de după anul 1954.

Lagărele de la Canal au folosit ştampile de cenzură cu următoarele numere şi în următoarele perioade (cunoscute până în prezent):

Nr.	Colonia de muncă:	Perioada de utilizare:
30	Poarta Albă	Dec. 1953
34	Capul Midia (+ Năvodari, Constanţa)	Dec. 1951 - Apr. 1953
40	Peninsula	Apr. 1952 - Mai 1953
41	Cernavodă	Nov. 1951, Iun. - Dec. 1952
43	Saligny (Km.4, Km.8)	Mai. 1951 - Sep. 1952

Adresele poştale ale lagărelor erau codificate în mai multe feluri:

iniţial prin numere de Căsuţe poştale, fiind până acum întâlnite căsuţele nr: 2 (Cernavodă), 3 (Saligny - Km.4), 6 (Saligny - Km.8), 16 (Midia - Năvodari), 74 (Poarta Albă), 90 (? Galeşu ?).

ulterior prin numere de Formaţiuni, astfel se cunosc Formaţiunile: 0609 (Galeşu), 0722 (Cernavodă / Saligny ?), 0762 (Cernavodă / Saligny ?), 0837 (Capul Midia), 0841 (Peninsula), 0857 (Cernavodă / Saligny ?), 0869 (Satu Nou), 0893 (Poarta Albă), 0927 / 0967 (Culme ?),

Înainte de a discuta individual lagărele de muncă, trebuie spus că identificarea acestora nu este întotdeauna facilă, în bibliografie folosindu-se denumiri diferite pentru acelaşi lagăr, până şi informaţii elementare, cum ar fi numărul total al lagărelor nefiind unitare. Părerea autorului este că au existat 7 (şapte) lagăre de muncă pe traiectul Canalului (unele având însă mai multe sub-lagăre, sectoare şi puncte de lucru, care sunt de obicei interpretate drept lagăre de sine-stătătoare). Acestea sunt, de la vest spre est următoarele:

1. Cernavodă (Columbia) (existent între anii 1951-1954 şi 1959-1963): lagăr de muncă localizat la km.0 al Canalului (la nordul localităţii Cernavodă). În trimestrul I 1952 se aflau aici 1750 deţinuţi repartizaţi astfel: 1500 la Sectorul I, 100 la lucrări auxiliare şi 150 la sectorul agricol Seimeni. Îşi continuă activitatea şi după încetarea oficială a lucrului la Canal, astfel în 1953/54 este considerat lagăr special pentru deţinuţi contrarevoluţionari, aceştia fiind folosiţi la lucrări de excavaţii (se aflau atunci 1624 deţinuţi raportat la 1598 locuri disponibile în lagăr).

Din punct de vedere poştal, corespondenţa expediată de aici poartă adrese de genul: Căsuţa Poştală nr. 2, Cerna-Vodă, Raion Medgidia, Reg. Constanţa (cartare cu ştampila CERNA-VODA în perioada Sep. - Nov. 1951...Sep.1952 şi cenzură cu ştampila nr. 41).

Fig.1: carte poştală expediată de la Căsuţa Poştală Nr. 2, Cernavodă, ştampilată CERNA-VODA la 14.11.1951, cenzurată cu ştampila pătrată cu nr. 41, sosire TIMIŞOARA la 16.11.1951.

2. Saligny: lagăr cu 1100 deţinuţi în trimestrul I 1952, toţi muncind la Sectorul 24. Din alte surse, aici se aflau 2000 foşti funcţionari ai poliţiei române. De fapt lagărul Saligny avea două sub-lagăre:

- Km. 4, unde lucrările efectuate erau la o carieră de piatră şi la ecluza Cernavodă-Saligny. Adresele poştale erau de genul: Căsuţa Poştală nr. 3, Cerna Voda, Raion Medgidia, Reg. Constanţa (cartare CERNA-VODA), între Apr. 1951 - Sep. 1952, cu ştampila de cenzură cu nr. 43 (fig. 2).

Fig.2: un exemplu standard de carte poştală circulată în Perioada I, deci cenzurată cu ştampila rectangulară: în acest caz, corespondenţa este expediată de către un deţinut politic 'administrativ' din lagărul Saligny - Km.4, vezi adresa Căsuţa Poştală nr. 3, Cernavodă, cenzura cu nr. 43 şi ştampila de cartare CERNA-VODA la 4.4.1952. Mai multe date despre expeditor şi corespondenţa sa se pot afla din articolul mai vechi al autorului, Documente poştale - mărturii ale unui domeniu mai puţin cercetat, Filatelia nr. 6(433) / Iun. 1992, p. 6.

Numele coloniei mai era codificat şi sub numele Unitatea de muncă nr. 3 /U.M. 3/, în anul 1953. Aici, conform tututor amintirilor, regimul de corespondenţă era foarte permisiv, ceea ce şi explică numărul mare de cărţi poştale provenind de la Saligny-Km. 4:

Iulie 1950. [Comandantul] ne-a dat câte o carte poştală să scriem familiei, care poate avea şi vorbitor cu noi. Lagărul de muncă Saligny, căruia i se spunea şi colonie de muncă, a fost un loc de binefacere pentru noi. Cu toţii eram liberi să [...] ne amintim de cei de acasă, să le scriem şi să avem vorbitor.

1950 ...primind o carte poştală la care aveam dreptul, am scris părinţilor mei cele cinci rânduri care ne erau permise, comunicându-le că sunt sănătos, să nu-şi facă nici o grijă [...], că aştept un pachet de minimum 5 kg [...]; la expeditor ni s-a spus să completăm: colonist (numele), colonia de muncă Saligny (km 4), jud. Constanţa. (După eliberare, am găsit acasă cele câteva cărţi poştale, trimise din acest lagăr şi din următorul [Peninsula], scrise cu creionul chimic care era împrumutat de la brigadier, toate purtând parafa 'CENZURAT'; tot atunci am aflat că toată corespondenţa pe care o primea familia mea trecea mai întâi pe la şeful postului de miliţie din sat, spre a verifica dacă nu cumva transmit scrisori şi pe alte căi decât cele 'legale' - deţinuţi puşi în libertate, 'civili' de pe şantiere, etc.).

- Km. 8: singurul lagăr de muncă pentru femei cunoscut, destinat pentru deţinute drept comun, internate contrarevoluţionare (nejudecate), desfiinţată în 1953. Exemplu de adresă poştală: Căsuţa poştală Nr. 6, Colonia de femei Km. 8, Saligny, Raion Medgidia, Reg. Constanţa (cartare CERNA-VODA), între Sep. - Nov.1951, aceeaşi ştampilă de cenzură cu nr. 43 (ceea ce confirmă că secţia Km. 8 aparţinea de acelaşi lagăr Saligny).

În perioada II lagărele de la Cernavodă şi Saligny au fost codificate sub numele de Formaţiunea 0722 / 0762 / 0857, fără a se putea preciza deocamdată care număr cărui lagăr corespunde.

3. Km 31 (Castelu): lagăr de muncă cu 700 deţinuţi în trimestrul I 1952, dintre care 300 lucrau la Sectorul 24, 300 la Sectorul '23 August', 50 la lucrări auxiliare şi 50 (100?) la Sectorul Agricol Medgidia. Nu se cunosc până în prezent corespondenţe din acest lagăr.

4. Poarta Albă (lagăr de muncă, apoi penitenciar, existent între anii 1949-1964...1966-2003): primul şi cel mai mare lagăr de muncă pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, înfiinţat în vara anului 1949, adăpostea şi singurul spital de la Canal. Puncte de lucru se aflau la grădina Basarabi şi la calea ferată. Conform unor surse memorialistice, în 1952 se aflau în lagăr 35000 (cifră exagerată, iar după alte surse, 15000 în iunie 1953) deţinuţi drept comun şi politici (probabil cifra se referă totuşi la totalul muncitorilor de aici, pe cele trei categorii enunţate la început). Oficial, efectivele M.A.I. în trimestrul I 1952 erau de 4200 deţinuţi, din care 2500 lucrau la Sectorul '23 August' şi 1700 la Sectorul 7-8 Nazarcea. Deţinuţii (politici şi drept comun) erau organizaţi în brigăzi de 100 oameni; fiecare brigadă dispunea de o baracă (afirmativ existau în total peste 80 barăci), mai multe barăci cu acelaşi tip de condamnaţi alcătuind secţiile, marcate cu litere de la A la Z, de ex: A (militari, foşti membri de partid), I (condamnaţi militari, baraca I1/2 era a legionarilor), G (cuzişti, liberali, ţărănişti), etc. Aici s-a desfăşurat şi procesul 'sabotorilor' de la Canal. După oprirea lucrărilor la canal, lagărul continuă să funcţioneze, cu munci la CAP-urile din împrejurimi, la plantat viţă de vie în jurul Murfatlarului sau munci la calea ferată în gara Dorobanţu. Deţinuţii au construit şi oraşul nou Poarta Albă. În 1953/54 lagărul era destinat deţinuţilor inapţi de toate categoriile, internaţilor DGM, care lucrau la excavaţii terasamente şi lucrări metalurgice (se aflau 3545 deţinuţi raportat la 4000 locuri disponibile). Ulterior aici s-a înfiinţat un penitenciar, existent şi azi. Regimul de corespondenţă era permisiv, cel puţin pentru perioada 1950-1954, ceea ce face ca de la Poarta Albă să se întâlnească azi cele mai frecvente corespondenţe dintre toate lagărele de muncă.

În decursul timpului, adresa poştală a suferit mai multe modificări:

- în anul 1950: Colonist..., Şantierul (sau Secţia) 2, brigada 94B (sau Brigada 13, etc), Poarta Albă, jud. Constanţa, sau Colonist..., Şant(ier) No. 2, Poarta Albă, Baraca 7, Escavatori sau Colonist..., Şant(ier) No. 2, Poarta Albă, Baraca 18 (sau Baraca 28, etc), ş.a.m.d. (toate cartate cu ştampila AG.SPEC.BASARABI şi toate cărţi poştale fără cenzură).

Fig.3: Un exemplu de corespondenţă timpurie, fără ştampile de cenzură: carte poştală expediată de un 'colonist' de la Şantierul No. 2 Poarta Albă, Brigada 94B, cartare cu ştampila AG.SPEC.BASARABI / JUD.CONSTANŢA la 27.9.1950, sosire BUCUREŞTI 11 la 30.9.1950.

- în anii 1951-1952: ...Şantier II, Baraca 32, Poarta Albă sau Deţinut..., Colonia de muncă nr. 2, secţia N., Baraca 3, Poarta Albă (cartare CONSTANŢA), ştampila de cenzură cu nr. 30;

- în anii 1953-1954: Căsuţa Poştală nr. 74, Poarta Albă, Raion Medgidia, Reg. Constanţa (cartare CONSTANŢA), aceeaşi ştampilă de cenzură cu nr. 30.

- în anul 1962: Formaţiunea 0893, Căsuţa Poştală 74, Poarta Albă, Raion Medgidia, Reg. Dobrogea (cartare CONSTANŢA), fără cenzură.

5. Noua Culme (existent între 1951-1966): lagăr de muncă cu 2800 deţinuţi în trimestrul I 1952, din care 2200 la Sectorul 9, 500 la Sectorul 11 şi 100 la lucrări auxiliare. În documente şi bibliografie apare cu mai multe denumiri: Culmea, Sector IX Culme, Colonia 5 Culme, iar din 1954 sub codificarea de Formaţiunea 0967 / 0927 (nu este încă clar dacă sunt două numere diferite, sau e o greşeală de tipar în bibliografie).

În aceeaşi zonă se afla şi colonia Galeşu (numită şi Coasta Galeş), lagăr la cca. 3 km E de Poarta Albă (în zona Nazarcea deci). Nu este nici aici clar dacă cele două denumiri (Culme şi Galeşu) aparţineau aceluiaşi lagăr sau desemnau sub-lagăre ori sectoare diferite aparţinând unui singur lagăr, orice lămurire în acest sens ar fi binevenită. Personal cred că această 'Culme' (de fapt 'Sector IX Culme', vezi mai sus) se referă la Sectorul 9 al lagărului Galeşu, unde s-a văzut că lucrau majoritatea deţinuţilor din lagăr (2200 din 2800). Oricum, despre Galeşu se ştie că era o colonie cu regim sever pentru muncă, exclusiv în albia Canalului (şi la calea ferată), cu capacitate maximă evaluată de 3000-3500 deţinuţi în 1952 (din care cca. 800 preoţi). Cel puţin pentru un fost deţinut nu a fost aprobată în perioada Nov.1952-Apr.1953 nici o carte poştală sau pachet. Se cunoaşte o singură corespondenţă cu adresa Colonia de muncă M.A.I. Galeşu, Raion Medgidia, Reg. Constanţa (cartare CONSTANŢA), din Oct.1952, fără ştampilă de cenzură.

După 1954 se cunoaşte sub codificarea Formaţiunea 0609 (se poate observa că pentru acest complex - să-i spunem aşa - de lagăre au existat în perioada II trei codificări deosebite, ceea ce amplifică enigma; posibil ca după 1953 să se fi dezvoltat aici trei entităţi penitenciare distincte, plecându-se de la cea din 1952).

6. Peninsula (colonie existentă între 1951-1977): numit şi 'lagărul de exterminare nr.1', a fost înfiinţat în toamna 1950, pe 32 hectare la partea de nord a lacului Siutghiol, pe o 'peninsulă' ce intra în lac, la 5 km de satul Valea Neagră (sat numit din vara anului 1953 Lumina). A avut mai multe puncte de lucru pe o rază de 10 km, greşit interpretate uneori ca lagăre de sine-stătătoare: Mamaia-Sat, Mustaţa, Cariera Ovidiu (Canara), Taşaul (staţie de triaj, la 10 km de lagăr), Stadion-Constanţa, Coada lacului, Garaje, Terasamente-Valea Neagră (posibil şi Piatra - Sectorul 13 ?). O apreciere din aceeaşi sursă stabileşte la cca. 8000 numărul maxim de oameni (împărţiţi în 120 brigăzi), dar probabil acest număr nu se referă numai la deţinuţi. În mod oficial, efectivele M.A.I. în trimestrul I 1952 erau de 2950 deţinuţi, din care 1100 la Sectorul 11, 400 la Sectorul 12, 600 la Sectorul 13, 550 la lucrări auxiliare şi 300 la sectorul agricol (Basarabi, Năvodari). Colonia funcţionează şi după închiderea canalului, cu munci la cariera de piatră. În 1953/54 se găsea în nomenclator ca şi lagăr special internaţi DGSS, condamnaţi pentru nedenunţare, trecere frontieră, port ilegal armă, deţinuţii (2875 faţă de 4220 locuri disponibile) fiind atunci folosiţi la lucrări de excavaţii, terasamente, metalurgie. Desfiinţat în 1954, reînfiinţat în 1955 pentru deţinuţi de drept comun, în funcţie până prin 1977.

Exemple de adrese: Deţinut..., Colonia de muncă 'Peninsula', Secţia M3, Valea Neagră, Raion Constanţa, Reg. Constanţa sau Colonia de Muncă Peninsula, Com.Valea Neagră, Raion Medgidia, Reg. Constanţa (cartare CONSTANŢA), între Nov.1952 - Mai.1953 având şi ştampila de cenzură nr. 40. Din 1953 era cunoscut sub codificarea Formaţiunea 0841.

Fig.4: carte poştală expediată din Colonia Peninsula, com. Valea Neagră, cenzurată cu ştampila patrată cu nr. 40, cartare la Constanţa la 8.5.1952, sosire CALAŢELE la 11.5.1952. Din text: Te rog trimite patru maieuri albe, 2 perechi tenişi sau sandale, perie, pastă de dinţi şi săpun rufe. Când mai poţi, alimente (zece kg). În fiecare pachet 100 ţigări. Dacă poţi, ar fi bine să vii la vorbitor pe 18 V-a. Celelalte sunt pe: 15 VI, 13 VII, 10 VIII şi 14 IX-a

7. Capul Midia (Taşaul) (existent doar între 1950-1953): lagăr de muncă, divizat din 1952 în două sub-lagăre (noul lagăr fiind înfiinţat la fostul punct de lucru Năvodari: barăcile au fost construite din toamna 1952, aici fiind transferaţi o parte din deţinuţii de la Midia). Puncte de lucru: După Piatră (carieră de piatră), Năvodari (ecluză, dig pentru CF până la mare). În trimestrul I 1952 efectivele MAI erau de 1350 deţinuţi, dintre care 1100 lucrau la Sectorul 12 şi 250 la Sectorul 13.

Exemplu de adresă poştală: Căsuţa poştală Nr. 16, Năvodari, Raion Constanţa, Reg. Constanţa (cartare CONSTANŢA), Mai 1952 - Mar. 1953, cu ştampila de cenzură nr. 34. Din 1953 se codifică Formaţiunea 0837.

Fig.5: carte poştală semiilustrată expediată de deţinutul politic de la Fig.2, transferat între timp la Capul Midia, vezi adresa Căsuţa Poştală Nr. 16, Năvodari, cenzură cu ştampila pătrată cu nr. 34, cartare cu ştampila CONSTANTA la 30.3.1953, sosire DOBRA la 3.4.1953. Din text: Îmbrăcăminte că nu trimiţi decât ce îţi cer eu. Pachet să trimiţi în fiecare lună la 25, ori primeşti scrisoare ori nu.

Formaţiuni de muncă neidentificate, pe traiectul Canalului:

În perioada I s-a întâlnit o corespondenţă (cenzurată cu o ştampilă cu număr ilizibil) cu adresa Căsuţa Poştală nr. 90, Constanţa (cartare CONSTANŢA). Posibil să fie vorba de un sub-lagăr al unuia din lagărele Peninsula, Capul Midia, sau (mai probabil) chiar de o corespondenţă provenind de la lagărul Galeşu / Culme ?

În perioada 1959-1968 este menţionată în bibliografie colonia de muncă Carasu. Numele este al văii de-a lungul căreia se lucrase până în 1953 la traiectul Canalului, dar date suplimentare despre identitatea acestei colonii nu sunt cunoscute.

În fine, din Nov. 1965 este cunoscută o carte poştală cu adresa: Formaţiunea 0869, Satu Nou, Raion Medgidia, Reg. Dobrogea (cartare MEDGIDIA). Nu apare niciunde în bibliografie o astfel de colonie de muncă la Satu Nou, doar dacă nu este aceeaşi cu cea amintită anterior (Carasu), dar menţionată cu alt nume, fenomen des întâlnit în acest domeniu, după cum am precizat mai sus.

Harta: localităţile în care au funcţionat lagăre, sectoare sau şantiere de muncă pe traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră (linia gri continuă reprezintă traseul din 1950-1953, linia gri punctată reprezintă traseul din 1975-1981). (c) Grecu Dan 2003

(c) Grecu Dan 2003

main page
articles index | articles list